TELIO- „la depărtare, la distanță”. ◊ gr. teleios „final, sfîrșit, ultim” > engl. telio- > rom. telio-. □ ~sor (v. -sor), s. m., agregat format din hife organogene producătoare de teliospori; ~spor (v. -spor), s. m., spor sexuat binucleat, cu rol de rezistență, reproducere și de răspîndire, specific uredinalelor și ustilaginalelor.