2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TELESPÍCHER, (1) telespicheri, s. m., (2) telespichere, s. n. 1. S. m. Crainic de televiziune. 2. S. n. Aparat pentru comunicații bilaterale la distanțe relativ mici. [Var.: teleșpícher s. m., s. n.] – Tele- + spicher.

TELESPÍCHER, (1) telespicheri, s. m., (2) telespichere, s. n. 1. S. m. Crainic de televiziune. 2. S. n. Aparat pentru comunicații bilaterale la distanțe relativ mici. [Var.: teleșpícher s. m., s. n.] – Tele- + spicher.

telespicher [At: DEX-S / V: (rar) ~leșp~ / Pl: ~i sm, ~e sn / E: tele- + spicher] 1 sm Crainic de televiziune. 2 sn Aparat pentru comunicații bilaterale la distanțe relativ mici.

TELESPÍCHER I. s. m. crainic la televiziune. II. s. n. aparat pentru comunicații bilaterale la distanțe mici. (< fr. téléspeaker)

telespícher2 s. (tehn.) Tip de aparat prin care se comunică la distanță ◊ „Timp de zece zile ei «se scufundă» treptat la o adâncime simulată de 40 metri (40 de atmosfere), rămânând în tot acest timp în legătură cu lumea exterioară prin intermediul telespeakerului. Sc. 3 IV 74 p. 6 [scris și telespeaker; pron. greșit teleșpicher] (din tele-2 + spicher, după model engl.)

telespícher1 s. m. Crainic al televiziunii ◊ „De aceea, pronunțarea incorectă a unor nume proprii, mai ales la telespicher, îl surprinde pe spectatorul informat.” Cont. 23 IV 65 p. 2; v. și Sc. 9 XII 65 p. 5 [pron. greșit teleșpicher] (din tele-1 + spicher; cf. fr. téléspeaker)

TELEȘPÍCHER s. m., s. n. v. telespicher.

TELEȘPÍCHER s. m., s. n. v. telespicher.

teleșpicher smn vz telespicher


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

telespícher s. n., pl. telespíchere

telespícher s. m., pl. telespícheri

Intrare: telespicher (aparat)
telespicher2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • telespicher
  • telespicherul
  • telespicheru‑
plural
  • telespichere
  • telespicherele
genitiv-dativ singular
  • telespicher
  • telespicherului
plural
  • telespichere
  • telespicherelor
vocativ singular
plural
teleșpicher2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • teleșpicher
  • teleșpicherul
  • teleșpicheru‑
plural
  • teleșpichere
  • teleșpicherele
genitiv-dativ singular
  • teleșpicher
  • teleșpicherului
plural
  • teleșpichere
  • teleșpicherelor
vocativ singular
plural
Intrare: telespicher (persoană)
telespicher1 (pl. -i) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • telespicher
  • telespicherul
  • telespicheru‑
plural
  • telespicheri
  • telespicherii
genitiv-dativ singular
  • telespicher
  • telespicherului
plural
  • telespicheri
  • telespicherilor
vocativ singular
  • telespicherule
  • telespichere
plural
  • telespicherilor
teleșpicher1 (pl. -i) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • teleșpicher
  • teleșpicherul
  • teleșpicheru‑
plural
  • teleșpicheri
  • teleșpicherii
genitiv-dativ singular
  • teleșpicher
  • teleșpicherului
plural
  • teleșpicheri
  • teleșpicherilor
vocativ singular
  • teleșpicherule
  • teleșpichere
plural
  • teleșpicherilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

telespicher (aparat) teleșpicher

  • 1. Aparat pentru comunicații bilaterale la distanțe relativ mici.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie:

  • Tele- + spicher
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

telespicher (persoană) teleșpicher

  • 1. Crainic de televiziune.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie:

  • Tele- + spicher
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00