telefagie s. f. ◊ „După șase ani de telefagie, viciu obligatoriu pentru cine se încumetă să țină o cronică TV, ajunsesem la saturație.” R.lit. 31 I 74 p. 30. ◊ „Telefagia dăunează sănătății. Cei ce obișnuiesc să consacre prea mult timp emisiunilor micului ecran riscă să facă o criză cardiacă.” Sc. 3 II 79 p. 5 (din tele-1 + gr. -fagie „mâncare”, „absorbție”, după tipul cronofagie; DEX-S)