teléc, telecuri, s.n. (reg.) Grădină: „...fiind cantor a besericii din sus Iosif Iacobu, eclisiarc sau cîrznic Damian Ignat, carele au dat telecul său, cu pământ cu totu, pe sama besericii” (Bârlea, 1909: 184-185; doc. din 1776). – Din magh. telek „grădină, zvoară” (Bârlea, 1909).