telebasculă s. f. Cântar folosit în cosmos ◊ „Greutatea totală a probelor de rocă se ridică la 54,4 kg. Calculul a putut fi rapid efectuat cu ajutorul unei «telebascule» care face parte din echipamentul selenauților. Rocile strânse se depun pe un cântar special, conceput pe baza raportului dintre forțele de gravitație ale Lunii și ale Terrei (1:6).” Sc. 7 II 71 p. 8 (din tele-2 + basculă, probabil după model engl.)