2 intrări
6 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
teferici2 vi [At: PAMFILE, C. Ț. 272 / V: (reg) tif~ / Pzi: ~icesc / E: tefericie] (Mol) A trăi fericit Si: a se desfăta.
teferici1 s [At: CHEST. IV, 118 / A: nct / Pl: ? / E: ndt] (Reg) Adăpost format dintr-un singur perete de scânduri, înclinat și sprijinit pe două lemne, folosit pentru adăpostirea păstorilor și a diferitelor materiale.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tefericésc și tife- v. intr. (d. tefericie). Est. Mă desfăt, trăĭesc fericit.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
TEFERICÍ vb. v. delecta, desfăta, răsfăța.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
teferici vb. v. DELECTA. DESFĂTA. RĂSFĂȚA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
tefericí (-césc, -ít), vb. – A se desfăta, a trăi în voie. Tc. teferrüc „vesel” (Tiktin). – Der. tefericie, s. f. (distracție, desfătare). Sec. XVIII, înv. Cf. sb. teferic „casă țărănească”.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| verb (VT406) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||