tecărui [At: KLEIN, D. 437 / V: (reg) ~ri, ticări, ticărî, tic~ / Pzi: ~esc / E: mg teker] (Trs) 1 vt A strânge (ceva) cu tecărăul² (1). 2 vt A îndesa. 3 vt (Îf tecări) A bătători pământul. 4 vt (Îf ticări) A mișca un vehicul într-o parte și în alta pentru a-l putea urni din loc. 5 vr A-și încorda puterile Si: (pop) a se opinti.