5 definiții pentru teclif

Explicative DEX

teclíf n., pl. urĭ (turc. ar. teklif). L. V. Cerere, pretențiune.

tecif sn [At: VĂCĂRESCUL, IST. 267 / Pl: ~uri / E: tc teklif] (Tcî) Pretenție.

Etimologice

teclif (-furi), s. n. – Petiție, cerere. Tc. (arab.) teklif (Șeineanu, III, 118). Sec. XVIII, înv.

Sinonime

TECLIF s. v. cerere, pretenție, revendicare, revendicație.

teclif s. v. CERERE. PRETENȚIE. REVENDICARE. REVENDICAȚIE.

Intrare: teclif
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • teclif
  • tecliful
  • teclifu‑
plural
  • teclifuri
  • teclifurile
genitiv-dativ singular
  • teclif
  • teclifului
plural
  • teclifuri
  • teclifurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)