5 definiții pentru teclif


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

teclíf n., pl. urĭ (turc. ar. teklif). L. V. Cerere, pretențiune.

tecif sn [At: VĂCĂRESCUL, IST. 267 / Pl: ~uri / E: tc teklif] (Tcî) Pretenție.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TECLÍF s. v. cerere, pretenție, revendicare, revendicație.

teclif s. v. CERERE. PRETENȚIE. REVENDICARE. REVENDICAȚIE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

teclíf (-furi), s. n. – Petiție, cerere. Tc. (arab.) teklif (Șeineanu, III, 118). Sec. XVIII, înv.

Intrare: teclif
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • teclif
  • tecliful
  • teclifu‑
plural
  • teclifuri
  • teclifurile
genitiv-dativ singular
  • teclif
  • teclifului
plural
  • teclifuri
  • teclifurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)