2 definiții pentru teckel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÉCKEL s. m. câine de vânătoare cu corpul alungit și picioarele scurte, cu părul scurt sau lung și aspru, excelent vânător de vizuină; șoricar. (< germ. Teckel, fr. teckel)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: teckel
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • teckel
  • teckelul
  • teckelu‑
plural
  • teckeli
  • teckelii
genitiv-dativ singular
  • teckel
  • teckelului
plural
  • teckeli
  • teckelilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)