teasc (-curi), s. n. – 1. Presă, lagăr. – 2. Presă, mașină de tipărit. – 3. Presă, instrument de tortură. Sl. tĕskŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 405), cf. sb. tijesak, ceh. tesak, rus. tiski. – Der. tescui, vb. ( a presa, a stoarce; a comprima, a turti; a strivi, a zdrobi), din sl. tĕskovati; tescovină (var. tiscovină), s. f. (foloștină, pielița strugurelui stors; țuică extrasă din foloștină); tescuitură, s. f. (înv., chin, tortură); tisci (var. tixi), vb. (a presa, a comprima, a strînge, a îndesa), probabil din sl. tiskati (pentru alterarea cons., cf. teșcoi › tecșoi). Din rom. provine sb. tjaska (Dacor., X, 34).