tautologie sf [At: I. GOLESCU, C. / P: ta-u~ / V: (înv) taft~, tavt~ / Pl: ~ii / E: fr tautologie, ngr ταυτολογία] 1 (Log) Judecată în care subiectul și predicatul logic sunt exact aceeași noțiune. 2 (Pan) Reluarea, sub altă formă, a unui anumit conținut, a unei anumite idei, concepții etc. 3 Expresie din logica simbolică care, în cadrul unui sistem formal, este adevărată în orice interpretare. 4 (Lin) Pleonasm. 5 Fenomen sintactic care constă în repetarea unor cuvinte cu același sens, dar cu funcțiuni diferite, marcate de obicei prin deosebire de intonație sau de formă și care are rolul de a sublinia o calitate sau o acțiune. 6 (Îs) ~ toponimică Toponim alcătuit din două sinonime.