tartaric², ~ă a [At: SĂULESCU, HR. I, 25/8 / Pl: ~ici, ~ice / E: lat tartaricus] 1-2 (Îvr) Ca din tartar² (1-2). 3 (Fig) Care se manifestă cu forță, cu putere.

țărțăric s vz țârțărică

țărțărică sf vz țârțărică

țânțărică sf vz țârțărică

țârțărică [At: ALR SN III h 797/2 / V: țăr~, țărțăric s, ~țâr~, țânț~, ținț~ / Pl: ~rele / E: țârțără + -ică] 1 sf (Reg; csc; îf țârțărică) Măzăriche. 2 sf (Reg; îf țințărică) Ploaie scurtă de vară. 3 sf (Bot; reg) Fasole cu boabe mărunte (Phaseolus vulgaris). 4 a (D. fasole) Cu boabe mici și rotunde.

țârțârică sf vz țârțărică

țințărică sf vz țârțărică

tartaric, -ă, tartarici, -ce, adj. (înv.) infernal.

țârțărică, țârțărele, s.f. (reg.) 1. măzăriche. 2. fasole.