2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tartaric1 a vz tartric

tartaric2, ~ă a [At: SĂULESCU, HR. I, 25/8 / Pl: ~ici, ~ice / E: lat tartaricus] 1-2 (Îvr) Ca din tartar2 (1-2). 3 (Fig) Care se manifestă cu forță, cu putere.

țărțări sf vz țârțărică

țânțări sf vz țârțărică

țârțări [At: ALR SN III h 797/2 / V: țăr~, țărțăric s, ~țâr~, țânț~, ținț~ / Pl: ~rele / E: țârțără + -ică] 1 sf (Reg; csc; îf țârțărică) Măzăriche. 2 sf (Reg; îf țințărică) Ploaie scurtă de vară. 3 sf (Bot; reg) Fasole cu boabe mărunte (Phaseolus vulgaris). 4 a (D. fasole) Cu boabe mici și rotunde.

țârțâri sf vz țârțărică

țințări sf vz țârțărică


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tartáric, -ă, tartárici, -ce, adj. (înv.) infernal.

țârțărícă, țârțăréle, s.f. (reg.) 1. măzăriche. 2. fasole.

Intrare: tartaric
tartaric adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tartaric
  • tartaricul
  • tartaricu‑
  • tartarică
  • tartarica
plural
  • tartarici
  • tartaricii
  • tartarice
  • tartaricele
genitiv-dativ singular
  • tartaric
  • tartaricului
  • tartarice
  • tartaricei
plural
  • tartarici
  • tartaricilor
  • tartarice
  • tartaricelor
vocativ singular
plural
Intrare: țârțărică
țârțărică substantiv feminin
substantiv feminin (F39)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țârțări
  • țârțărica
plural
  • țârțărele
  • țârțărelele
genitiv-dativ singular
  • țârțărele
  • țârțărelei
plural
  • țârțărele
  • țârțărelelor
vocativ singular
plural
țărțăric
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țărțărică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țănțărică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țârțârică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țințărică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)