tartaj sn [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 204/7 / V: (reg) ~aș, tăr~, trat~, trataz, tetraj sm, trăt~, trătaș, tetrad smn, târtaz, (îrg) tetradiu sn, tetradă sf (înv) tetrage, trătade sfp / Pl: ~e, (îrg) ~i sm / E: ngr τετράδιον, vsl татрать, тотрадь, тзтрадь] 1 (Înv) Cărticică (1). 2 (Înv) Caiet (1). 3 (Înv) Condică (1). 4 (Mol; înv; lpl) Abecedar scris de mână. 5 (Îrg) Fiecare dintre cele două coperte de carton ale unei cărți Si: scoarță. 6 (Înv) Legătură.