2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TARÓT s. n. Pachet de 78 de cărți de joc, mai mari și cu alte figuri decât cele obișnuite, folosit la jocul de cărți sau în cartomanție; joc cu aceste cărți; taroc. – Din fr. tarot.

TARÓT s. n. Joc de cărți mai lungi și cu alte figuri decât cele obișnuite, folosit mai ales în cartomanție; taroc. (< fr. tarot)[1]

  1. Eroare în original [TARÓT s. m.] — claudia

taroț sm [At: BORZA, D. 56 / A: nct / E: mg tarack (fû)] (Bot; reg) Pir-gros (Cynodom dactylon).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

taróț s.m. (reg.) pir gros.

Intrare: tarot
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tarot
  • tarotul
  • tarotu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • tarot
  • tarotului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: taroț
taroț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tarot

  • 1. Pachet de 78 de cărți de joc, mai mari și cu alte figuri decât cele obișnuite, folosit la jocul de cărți sau în cartomanție; joc cu aceste cărți.
    surse: DEX '09 MDN '00 sinonime: taroc

etimologie: