Definiția cu ID-ul 953105:

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tarniță, tarnițe, s.f. – (reg.) 1. Șa de călărie, confecționată din lemn (ALRRM, 1971: 374). „Cuvântul mai literar, șa, încă se folosește rar și în înțelesul acela general, ca și tarniță” (Țiplea, 1906). 2. Culme, coamă de munte sau deal în formă de șa; trecătoare. ♦ (top.) Tarnița, fânațe, deal în Bârsana și Dragomirești (Vișovan, 2005); La tarnița, deal în Suciu de Sus (Vișovan, 2008). (Mold., Maram.). – Din ucr. tarnyca „car de poveri” (Tiktin, Candrea, cf. DER; DLRM, DEX, MDA).