Definiția cu ID-ul 713522:
Regionalisme / arhaisme
tarniță, -e, s.f. – (înv.) Șa de călărie, confecționată din lemn (ALR 1971: 374). „Cuvântul mai literar, șa, încă se folosește rar și în înțelesul acel general, ca și tarniță” (Țiplea 1906). – Din ucr. tarnica „care de poveri” (Tiktin, Candrea cf. DER).