tarniță sf [At: (cca 1512-1521) ap. D. BOGDAN, GL. / V: (înv) ~rliță / Pl: ~țe, (reg) tărniți / E: ucr тарниця] 1 Șa (țărănească) de lemn sau de piele, folosită la călărit sau la transportul unei poveri. 2 (Pex) Sarcină pe care o duce un cal sau un măgar. 3 (Reg) Cele două aripi de lemn de la șa, care stau de o parte și de alta a spinării calului. 4 (Reg; îs) Cal de ~ Cal folosit la munte pentru căratul poverilor. 5 (Reg) Coamă de munte sau de deal în formă de șa. 6 (Reg) Trecătoare (19). 7 (Reg) Drum de munte, bătut de oi sau de vite.