2 intrări
4 definiții
Explicative DEX
târlit, ~ă a [At: BUL. FIL. III, 187 / Pl: ~iți, ~e / E: târli] (Reg; d. pământ) îngrășat prin așezarea unei târle1 (1) care se mută din loc în loc Si: gunoit2.
târliță sf [At: GRAIUL, I, 68 / Pl: ~țe / E: târlă1 + -iță] 1-2 (Reg; șhp) Târlă1 (1) (mică) Si: (reg) târleci (1-2), târlioară (1-2), târlișoară (1-2), târluliță (1-2), târluță (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
TÂRLIȚĂ s. (reg.) târlioară, târlișoară, târluliță, târluță. (O târlă mică sau o ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TÎRLIȚĂ s. (reg.) tîrlioară, tîrlișoară, tîrluliță, tîrluță.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: târlit
târlit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
Intrare: târliță
târliță substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)