2 intrări
4 definiții

Explicative DEX

târlit, ~ă a [At: BUL. FIL. III, 187 / Pl: ~iți, ~e / E: târli] (Reg; d. pământ) îngrășat prin așezarea unei târle1 (1) care se mută din loc în loc Si: gunoit2.

târliță sf [At: GRAIUL, I, 68 / Pl: ~țe / E: târlă1 + -iță] 1-2 (Reg; șhp) Târlă1 (1) (mică) Si: (reg) târleci (1-2), târlioară (1-2), târlișoară (1-2), târluliță (1-2), târluță (1-2).

Sinonime

TÂRLIȚĂ s. (reg.) târlioară, târlișoară, târluliță, târluță. (O târlă mică sau o ~.)

TÎRLIȚĂ s. (reg.) tîrlioară, tîrlișoară, tîrluliță, tîrluță.

Intrare: târlit
târlit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târlit
  • târlitul
  • târlitu‑
  • târlită
  • târlita
plural
  • târliți
  • târliții
  • târlite
  • târlitele
genitiv-dativ singular
  • târlit
  • târlitului
  • târlite
  • târlitei
plural
  • târliți
  • târliților
  • târlite
  • târlitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: târliță
târliță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târliță
  • târlița
plural — —
genitiv-dativ singular
  • târlițe
  • târliței
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)