tarhaz sn [At: ARVINTE, TERM. 171 / V: (reg) ~raz / Pl: ~uri / E: mg tárház „magazie, depozit”] 1 (Mol; îf taraz) Întăritură făcută în țărmul unui râu (de obicei din lemne îngrămădite) sau la cotiturile ulucului pe care alunecă buștenii din munte. 2 (Reg) Plută. 3 (Reg) Încărcătură de lemne cât poate trage o pereche de boi.