Definiția cu ID-ul 953103:


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

táre, conj. – (reg.) Sau, ori: „Tare-i brad, tare-i bohaș” (Papahagi, 1925); „Tare mai mulți, tare unu, tot desag” (ALRRM, 1971: 516). (Maram., Trans.). – Lat. talem, talis (Șăineanu, Scriban; Pușcariu, Rosetti, cf. DER; DLRM, DEX, MDA).