10 definiții pentru taradaică daradaică

taradáică, taradăici, s.f. (reg.) 1. trăsură, căruță. 2. roabă.

taradáĭcă, V. daradaĭcă.

daradáică sf vz taradaică

DARADÁICĂ, daradaice, s. f. (Mold.) Trăsură veche și hodorogită. Această Cristină Madolski, ca să încep cu dînsa, așa cum ai văzut-o în daradaica ei de pe vremea lui Pazvante, se trage din neamul Movileștilor. C. PETRESCU, O. P. I 228. Mă!... ce daradaică hodorogită!... Destul... stăi!... ALECSANDRI, T. I. 215.

daradáică (reg.) (-dai-) s. f., g.-d. art. daradáicei; pl. daradáice

daradáică s. f. (sil. -dai-), g.-d. art. daradáicei; pl. daradáice

daradáică (-ắici), s. f. – Trăsură proastă. – Var. taradaică. Rut., pol. taradajka, rus. taratajka (Cihac, II, 92; Scriban; Candrea). În Mold.

DARADÁICĂ ~ce f. pop. fam. Vehicul vechi și foarte deteriorat. [Sil. -dai-că] /<ucr. maradajka

daradaică f. Mold. trăsură veche: ce daradaică hodorogită AL. [Rus. TARATAIKA].

daradáĭcă (Mold.) și taradaĭcă (nord) f., pl. e (rut. tarudáika, trăsură hodorogită, rus. taratáika, căruță cu doŭă roate; pol. taradajka, teredajka). Est. Iron. trăsură hodorogită, droagă. – Și har- (Sadov.). V. hodoroagă.

Intrare: taradaică
taradaică substantiv feminin
substantiv feminin (F74)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular taradaică taradaica
plural taradăici taradăicile
genitiv-dativ singular taradăici taradăicii
plural taradăici taradăicilor
vocativ singular
plural
daradaică substantiv feminin
  • silabisire: -dai-
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular daradaică daradaica
plural daradaice daradaicele
genitiv-dativ singular daradaice daradaicei
plural daradaice daradaicelor
vocativ singular
plural