tanda-manda [At: HEM 2389 / V: (reg) ~dea-~dea / E: Tanda] (Reg) 1 sfi Învălmășeală. 2 av Identic.

tânda¹ av [At: DLR / E: ns cf tândăli] (Reg; rep; în legătură cu verbe de mișcare) 1 Greoi (1). 2 Șontâc.

CUM TANDA, CUM MANDA = Cînd doi se potrivesc în prostie.

tanda-manda adv. tot una: vorba ceea nu-i tanda și i... manda CR. [Probabil onomatopee (cf. sinonimul sârbesc TANDARA-MANDARA)].

Tand, -a, -in v. Constantin III 2.