tanarog sn vz tânărog

tănărog sn [At: ALR I, 674/194 / Pl: ~oage / E: mg tanarok] (Reg) Loc îngrădit lângă casă unde se țin vitele și unde vara se face fân.

tânărog sn [At: DDRF / V: (reg) tanar~, tin~, tonor~ / Pl: ~oage / E: mg tanórok, tanárok] (Reg) 1 Loc îngrădit în câmp, unde se țin vitele care pasc Si: pajiște, pășune. 2 Fâneață împrejmuită cu gard. 3 Poieniță în mijlocul unei păduri. 4 Suprafață cultivată în mijlocul unei păduri sau al unui loc sterp.

tânăróg, tânăroáge, s.n. (reg.) pășune, fâneață, poieniță, loc cultivat în pădure.