tânărog sn [At: DDRF / V: (reg) tanar~, tin~, tonor~ / Pl: ~oage / E: mg tanórok, tanárok] (Reg) 1 Loc îngrădit în câmp, unde se țin vitele care pasc Si: pajiște, pășune. 2 Fâneață împrejmuită cu gard. 3 Poieniță în mijlocul unei păduri. 4 Suprafață cultivată în mijlocul unei păduri sau al unui loc sterp.

tanarog sn vz tânărog

tinărog sn vz tânărog

tonorog sn vz tânărog

tânărog, tânăroage, s.n. (reg.) pășune, fâneață, poieniță, loc cultivat în pădure.