TALO- „ramură, tal”. ◊ gr. thallos „ramură, lăstar” > fr. thallo-, germ. id., engl. id. > rom. talo-. □ ~clor (v. -clor), s. n., pigment palid-verde prezent la licheni; ~dibionte (v. di-, v. -biont), s. n. pl., plante inferioare la care generația gametofitică este independentă de cea sporofitică; ~fite (v. -fit), adj., s. f. pl., (plante) cu corpul vegetativ format dintr-un tal și care se înmulțesc prin spori, diviziune sau gameți; ~id (v. -id), adj., asemănător cu un tal; ~monobionte (v. mono-, v. -biont), s. n. pl., plante inferioare la care gametofitul este legat permanent de sporofit; ~spori (v. -spor), s. m. pl., spori formați prin fragmentarea bazipetală sau acropetală a hifelor miceliene; ~terofite (v. tero-₁, v. -fit), s. f. pl., formă biologică în care sînt încadrate mixomicetele, ciupercile, algele marine și ferigile anuale.