4 definiții pentru talică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

talică f. trăsură ușoară și elegantă (a damelor în Turcia): o talică se oprește ocolită de cavazi BOL. [Turc. TALYKA, cărucioară cu un cal (v. teleagă)].

teleágă f., pl. egĭ (vsl. rus. telĭega, car, d. turc. talika, căruță; bg. ung. taliga, rut. teliga, pol. telega. V. teleașcă). Vechĭ. Căruță rapidă cu doŭă roate (saŭ și cu patru), întrebuințată și la deprins caiĭ la trap (bihuncă). Azĭ. Nicĭ în car, nicĭ în teleagă (saŭ în căruță), se zice cînd nu-țĭ place ceva în nicĭ un fel. Căruță cu doŭă roate de cărat grinzĭ tîrîndu-le cu un capăt pe pămînt, butoaĭe ș. a. (fr. haquet). Cotiga pluguluĭ saŭ cotiga caruluĭ (cea din ainte saŭ cea din apoĭ). Munt. Iron. (taligă saŭ -ică). Brișcă ridiculă: de unde viĭ cu taliga asta? – În Trans. telegă, teligă și tileagă.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

talícă, talíci, s.f. (înv.) trăsură ușoară și elegantă cu un cal.

Intrare: talică
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tali
  • talica
plural
  • talici
  • talicile
genitiv-dativ singular
  • talici
  • talicii
plural
  • talici
  • talicilor
vocativ singular
plural