talaz sn [At: (a. 1783) GCR II, 130/3 / V: (reg) tălaș, tăl~ / Pl: ~uri, ~e / E: tc talaz] 1 (Lpl) Val mare stârnit de furtună pe mări și pe oceane. 2 (Pop; pgn) Val (mare) al unui fluviu, al unui râu etc. Si: (reg) talachii. 3 (Pan) Vânt (puternic) care antrenează mase de nori, nisip etc. 4 (Fig) Șir de nori. 5 (Fig) Mișcare revoluționară. 6 (Fig) Sentiment puternic. 7 (Fig) Tuse. 8 (Fig; lpl) Coline¹. 9 (Reg) Săritură.