TAINĂ s.f. (Mold., Trans. N) Ascunzătoare. A: Au zis Laskii lui Despot... să iasă de la taina unde era închis. URECHE. Stau tainele și pînă astăzi deșarte, unde Au fost ace avere. NECULCE. C: Iară pre Archirie îl băgă la o taină mare și adîncă. AA SEC. XVIII², 66^r. Etimologie: sl. tajna.