tain² sn [At: SIMION DASC., ap. LET. III, 23 / V: (reg) tăin / Pl: ~uri / E: tc ta'yin, tayin] 1 (Îvp) Rație de alimente sau de băutură care se dă cuiva pe un timp determinat (în schimbul serviciilor prestate). 2 (Îvp; prc) Porție de mâncare. 3 (Reg; îe) A intra în ~ A ajunge într-o situație bună. 4 (Îvp) Sumă echivalentă cu valoarea rației alimentare a unui angajat. 5 (Reg) Totalitatea hranei care se pregătește pe zi pentru o familie. 6 (Reg) Porție de nutreț care se dă animalelor într-o anumită perioadă de timp. 7 (Reg; pex) Consumare a tainului (6). 8 (Reg) Mâncare (bună). 9 (Reg; pex) Ospăț. 10 (Reg) Provizie. 11 (Reg) Parte care îi revine cuiva în urma unei repartizări, a unei împărțeli etc.