2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

taifa sf [At: CANTEMIR, HR. 266 / V: (reg) ~fă / Pl: ~le / E: tc tayfa] 1 (Înv) Grup de persoane care formează alaiul domnesc. 2 (Înv) Echipajul unei corăbii. 3 (Înv) Taraf de muzicanți. 4 (Ban; îf taifă) Ceată1 (18). 5 (Ban; îaf) Adunătură (2).

TAIFA s.f. (Mold., ȚR) .Grup, ceată, alai. A: Au întrat ceauș-bașa și hazichiul cu taifaua lor. AXINTE URICARIUL., Alaric . . . au trecut cu taifaua lui după ceilalți la Italia. CANTEMIR, HR.; cf. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. B: S-au gătit cu casa lui si cu toată taifaua domneaște. R. POPESCU. Etimologie: tc. tayfa. Cf. t a c î m (2).

taĭfá f. (turc. taĭfá. V. taĭfas). L. V. Echipaj, personal, escortă.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

taifá (-ále), s. f. – Alai, șir de oameni, grup de însoțitori. Mr., megl. taifă. Tc. (arab.) tayfe (Șeineanu, II, 344), cf. bg., alb. taifa, ngr. ταïφᾶς. Este dubletul lui taifas, s. n. (taclale, bîrfă, conversație), din ngr. (Gáldi 258), der. tăifăsui, vb. (a sporovăi, a pălăvrăgi).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

taifá, taifále, s.f. (înv.) alai, echipaj, taraf; ceată.

Intrare: taifa
substantiv feminin (F149)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • taifa
  • taifaua
plural
  • taifale
  • taifalele
genitiv-dativ singular
  • taifale
  • taifalei
plural
  • taifale
  • taifalelor
vocativ singular
plural
Intrare: taifă
taifă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.