6 definiții pentru taifa

Explicative DEX

taifa sf [At: CANTEMIR, HR. 266 / V: (reg) ~fă / Pl: ~le / E: tc tayfa] 1 (Înv) Grup de persoane care formează alaiul domnesc. 2 (Înv) Echipajul unei corăbii. 3 (Înv) Taraf de muzicanți. 4 (Ban; îf taifă) Ceată1 (18). 5 (Ban; îaf) Adunătură (2).

taĭfá f. (turc. taĭfá. V. taĭfas). L. V. Echipaj, personal, escortă.

taifă sf vz taifa

Etimologice

taifa (-ale), s. f. – Alai, șir de oameni, grup de însoțitori. Mr., megl. taifă. Tc. (arab.) tayfe (Șeineanu, II, 344), cf. bg., alb. taifa, ngr. ταïφᾶς. Este dubletul lui taifas, s. n. (taclale, bîrfă, conversație), din ngr. (Gáldi 258), der. tăifăsui, vb. (a sporovăi, a pălăvrăgi).

Regionalisme / arhaisme

TAIFA s.f. (Mold., ȚR) .Grup, ceată, alai. A: Au întrat ceauș-bașa și hazichiul cu taifaua lor. AXINTE URICARIUL., Alaric . . . au trecut cu taifaua lui după ceilalți la Italia. CANTEMIR, HR.; cf. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. B: S-au gătit cu casa lui si cu toată taifaua domneaște. R. POPESCU. Etimologie: tc. tayfa. Cf. t a c î m (2).

taifa, taifale, s.f. (înv.) alai, echipaj, taraf; ceată.

Intrare: taifa
substantiv feminin (F149)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • taifa
  • taifaua
plural
  • taifale
  • taifalele
genitiv-dativ singular
  • taifale
  • taifalei
plural
  • taifale
  • taifalelor
vocativ singular
plural
taifă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.