Definiția cu ID-ul 719413:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tahî́n n., pl. urĭ (turc. tahyn, d. tahin, făină). O substanță năhutie lichidă groasă uleĭoasă și făinoasă care se scoate din semințele de susan și se întrebuințează la făcut halvaŭa și ca mîncare de post: supă de tahîn, cafea cu tahîn („cafea cu lapte de post”).