taftalog sn [At: CREANGĂ, A. 134 / V: (înv) ~laghion, tavtalaghion, traf~, traftol~, troftol~ sn, (reg) trăftăloagă sf / Pl: ~oage / E: ngr ταὐτολόγος „care repetă același lucru”] (Îvp) Carte mare și groasă.

taftalóg, traftalóg și terfelóg n., pl. oage (ngr. taftalógos, care înșiră aceleașĭ lucrurĭ, infl. de terfelesc orĭ și de tefter. V. taŭtologie). Iron. Carte saŭ condică voluminoasă și unsuroasă, chitan, hîrțoagă. – Și tîrfălóg și terfeloagă.

taftalaghion sn vz taftalog

tavtalaghion sn vz taftalog

traftalog sn vz taftalog

traftolog sn vz taftalog

trăftăloagă sf vz taftalog

traftalóg, V. taftalog.