taclit sn [At: (a. 1821) IORGA, S. D. XXII, 47 / V: (îvr) tăc~ / Pl: ~uri, ~e / E: tc taklit] 1 Fâșie de stofă sau de mătase vărgată, cu care boierii (și mai târziu preoții) se legau la cap sau peste mijloc, după moda turcească. 2 (Reg) Șal. 3 Broboadă (de lână). 4 (Reg) Fâșie țesută din cânepă, cu ajutorul căreia este coborât sicriul în groapă Si: chingă.