2 intrări
6 definiții

Explicative DEX

tâcăire sf vz tâcâire

tâcâire sf [At: POLIZU / V: (pop) ~căi~ / Pl: ~ri / E: tâcâi] (Îvr; îf tâcăire) 1-2 Ticăit1 (1-2).

TĂCĂI, tăcăiesc, vb. IV. Intranz. A scoate la intervale regulate sunetul exprimat prin interjecția „tac”. ♦ A ciocăni, a țăcăni. ♦ (Despre inimă) A zvâcni, a bate (ritmic). [Var.: tâcâi vb. IV] – Tac1 + suf. -ăi.

A TĂCĂI ~iesc intranz. 1) A produce un zgomot repetat prin lovire la intervale regulate; a face „tic-tac”. 2) (despre inimă) v. A TICĂI. /tac + suf. ~ăi

Ortografice DOOM

tăcăi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăcăiesc, imperf. 3 sg. tăcăia; conj. prez. 3 sg. și pl. tăcăiască

Sinonime

TĂCĂI vb. 1. v. ticăi. 2. v. palpita.

Intrare: tăcăire
tăcăire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăcăire
  • tăcăirea
plural
  • tăcăiri
  • tăcăirile
genitiv-dativ singular
  • tăcăiri
  • tăcăirii
plural
  • tăcăiri
  • tăcăirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: tâcâire
tâcâire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tâcâire
  • tâcâirea
plural
  • tâcâiri
  • tâcâirile
genitiv-dativ singular
  • tâcâiri
  • tâcâirii
plural
  • tâcâiri
  • tâcâirilor
vocativ singular —
plural —
tâcăire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tăcăi, tăcăiescverb

  • 1. A scoate la intervale regulate sunetul exprimat prin interjecția „tac”. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pasărea aceasta uneori, cînd zboară, tăcăiește cu ciocul, ca și cînd s-ar lovi două scîndurele. MARIAN, O. II 78. DLRLC
etimologie:
  • Tac + -ăi. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.