TABU ~uri n. 1) (în societatea primitivă) Interdicții cu caracter religios, în legătură cu întrebuințarea, atingerea unor obiecte, ființe sau utilizarea cuvintelor (care le denumesc), considerate sacre sau impure; interdicție de ritual. 2) fig. Obiect sau problemă despre care este interzis să se discute. 3) Evitare (din superstiție sau din pudoare) a folosirii unor cuvinte și substituirea lor prin altele; interdicție de limbaj. [Art. tabuul; Sil. -bu-ul] /<fr. tabou