4 definiții pentru tablatură tabulatură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TABLATÚRĂ s. f. Vechi sistem de notație muzicală, cu ajutorul literelor alfabetului, al cifrelor și al altor semne așezate pe linii paralele. – Din fr. tablature.

TABLATÚRĂ s. f. Vechi sistem de notație muzicală, cu ajutorul literelor alfabetului, al cifrelor și al altor semne așezate pe linii paralele. – Din fr. tablature.

TABLATÚRĂ s.f. Sistem vechi de notație muzicală cu ajutorul literelor alfabetului și al altor semne așezate pe linii paralele. [Var. tabulatură s.f. / < fr. tablature, cf. lat. med. tabulatura, germ. Tabulatur].

TABULATÚRĂ s.f. v. tablatură.

Intrare: tablatură
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tablatu
  • tablatura
plural
genitiv-dativ singular
  • tablaturi
  • tablaturii
plural
vocativ singular
plural
tabulatură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tabulatu
  • tabulatura
plural
  • tabulaturi
  • tabulaturile
genitiv-dativ singular
  • tabulaturi
  • tabulaturii
plural
  • tabulaturi
  • tabulaturilor
vocativ singular
plural

tablatură tabulatură

  • 1. Vechi sistem de notație muzicală, cu ajutorul literelor alfabetului, al cifrelor și al altor semne așezate pe linii paralele.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: