4 definiții pentru tăvălic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tăvălic [At: PRIBEAGUL, P. / V: (reg) ~ici sm, ~ig, travalâc, trăv~, trevelec, trevelici sn, trăvălică, trevelea sf / Pl: ~ici sm, ~ice, ~uri sn / E: ns cf tăvăli] (Reg) 1-3 sn Tăvălug (1-2, 5). 4 sn (Îlav) De-a ~a (sau trevelecu, treveleaca) De-a rostogolul. 5 sn Buștean folosit în construcții. 6 sn Sulul de lemn de la fântâna cu scripete. 7 sn (Îf trăvălic, trăvălice) Parte a joagărului pe care alunecă patul pe care stă bușteanul de tăiat. 8 sn Bucată de lemn care se pune la gâtul câinilor ciobănești. 9 sn (Îf trăvălic) Vălătuc. 10 sm (Bot; reg; îf tăvălici) Scaiul-dracului (Eryngium campestre).

TĂVĂLIC s. m. sau n. (Mold.) Tăvălug. Un . . . rătund tăvălic de piatră poate să stea? CD 1698, 36r; cf. CD 1770, 44r. Etimologie: cf. tăvăli.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TĂVĂLÍC s. v. tăvălug, vălătuc.

tăvălic s. v. TĂVĂLUG. VĂLĂTUC.

Intrare: tăvălic
tăvălic substantiv neutru
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăvălic
  • tăvălicul
  • tăvălicu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • tăvălic
  • tăvălicului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)