tăroasă a [At: PALIA (1581) 97/18 / V: (îrg) tărho~, tărho~, târ~ / Pl: ~se / E: tar + -oasă] (Îrg; d. femei) Însărcinată.

tăroásă adj. f. (d. tar). Trans. Ban. Gravidă, îngreunată.

tărhoasă a vz tăroasă

târhoasă a vz tăroasă

târoasă af vz tăroasă

TĂROASĂ adj. v. gravidă, însărcinată.

tăroasă adj. v. GRAVIDĂ. ÎNSĂRCINATĂ.

TĂROASĂ adj. f. (Trans. SV). Însărcinată. Au pornit Iacov cu muierea lui cea tăroasă. SICRIUL DE AUR. Etimologie: tar + suf. -oasă. Vezi și întărat, tar. @Cf. grecioasă, greoaie.

tăróasă, tăroase, adj.f. (reg.) (Femeie) însărcinată, gravidă: „Nevasta a fost tăroasă / Și-o născut fată frumoasă” (Bârlea, 1924: 111). – Din tar „sarcină, greutate” + suf. -oasă (Scriban, MDA).

tăroasă, adj., f. – (reg.) (Femeie) însărcinată, gravidă: „Nevasta a fost tăroasă / Și-o născut fată frumoasă” (Bârlea, 1924: 111). – Din tar „sarcină, greutate” + suf. -oasă (Scriban, MDA).

tăroasă, adj. fem. – (Femeie) însărcinată, gravidă: „Nevasta a fost tăroasă / Și-o născut fată frumoasă” (Bârlea 1924: 111). – Din tar „sarcină, greutate” + -oasă.