2 intrări

2 definiții


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tărcăuán adj. m., s. m., pl. tărcăuáni; adj. f. tărcăuánă, pl. tărcăuáne

tărcăuán adj. m., s. m., pl. tărcăuáni; f. sg. tărcăuánă, pl. tărcăuáne

Intrare: tărcăuană
tărcăuană substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tărcăua
  • tărcăuana
plural
  • tărcăuane
  • tărcăuanele
genitiv-dativ singular
  • tărcăuane
  • tărcăuanei
plural
  • tărcăuane
  • tărcăuanelor
vocativ singular
plural
Intrare: tărcăuan (adj.)
tărcăuan adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tărcăuan
  • tărcăuanul
  • tărcăuanu‑
  • tărcăua
  • tărcăuana
plural
  • tărcăuani
  • tărcăuanii
  • tărcăuane
  • tărcăuanele
genitiv-dativ singular
  • tărcăuan
  • tărcăuanului
  • tărcăuane
  • tărcăuanei
plural
  • tărcăuani
  • tărcăuanilor
  • tărcăuane
  • tărcăuanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)