TĂRBĂCEALĂ, tărbăceli, s. f. (Familiar, mai ales în expr.) A da (sau a lua) în (sau la, prin) tărbăceală = a da în tărbacă; fig. a face de rîs, a batjocori. Îl luară din nou la tărbăceală. ISPIRESCU, L. 108. Și-l cam dedeau în tărbăceală cu graiuri care mai de care păcălitoare. id. ib. 36.