3 definiții pentru tămăduință


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tămăduință sf [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 12673 / P: ~du~i~ / Pl: ~țe / E: tămădui + -ință] (Înv) Tămăduire (1).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TĂMĂDUÍNȚĂ s. v. îndreptare, înfiripare, însănătoșire, întremare, înzdrăvenire, lecuire, refacere, restabilire, ridicare, tămăduire, vindecare.

tămăduință s. v. ÎNDREPTARE. ÎNFIRIPARE. ÎNSĂNĂTOȘIRE. ÎNTREMARE. ÎNZDRĂVENIRE. LECUIRE. REFACERE. RESTABILIRE. RIDICARE. TĂMĂDUIRE. VINDECARE.

Intrare: tămăduință
tămăduință substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tămăduință
  • tămăduința
plural
  • tămăduințe
  • tămăduințele
genitiv-dativ singular
  • tămăduințe
  • tămăduinței
plural
  • tămăduințe
  • tămăduințelor
vocativ singular
plural