5 definiții pentru tămânda


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tămânda [At: ȘINCAI, HR. III, 136/17 / V: (înv) ~măn~, trăm~, trem~ / Pzi: ~mând / E: nct] (Trs; înv) 1 vt A amâna (o acțiune, o soluționare etc.) Si: a tărăgăna 2 vr (D. vreme) A trece (171).

tămî́nd, a v. tr. Trans. Rar. Amîn, trăgănez.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TĂMÂNDÁ vb. v. amâna.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tămândá, tămấnd, vb. I (reg.) 1. a amâna, a tărăgăna. 2. a trece.

Intrare: tămânda
verb (VT4)
Surse flexiune: DAR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tămânda
  • tămândare
  • tămândat
  • tămândatu‑
  • tămândând
  • tămândându‑
singular plural
  • tămândă
  • tămândați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tămând
(să)
  • tămând
  • tămândam
  • tămândai
  • tămândasem
a II-a (tu)
  • tămânzi
(să)
  • tămânzi
  • tămândai
  • tămândași
  • tămândaseși
a III-a (el, ea)
  • tămândă
(să)
  • tămânde
  • tămânda
  • tămândă
  • tămândase
plural I (noi)
  • tămândăm
(să)
  • tămândăm
  • tămândam
  • tămândarăm
  • tămândaserăm
  • tămândasem
a II-a (voi)
  • tămândați
(să)
  • tămândați
  • tămândați
  • tămândarăți
  • tămândaserăți
  • tămândaseți
a III-a (ei, ele)
  • tămândă
(să)
  • tămânde
  • tămândau
  • tămânda
  • tămândaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)