4 definiții pentru tălmăcitură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tălmăcitu sf [At: MOLITVENIC (sec. XVII), ap. BV II, 40 / V: (înv) tâl~ / Pl: ~ri / E: tălmăci + -tură] (Înv) 1 Traducere (1). 2 Tâlcuire (1).

tălmăcitúră f., pl. ĭ. Lucru tălmăcit, traducere.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TĂLMĂCITÚRĂ s. v. interpretare, tălmăcire, tâlcuire, traducere, transpunere.

tălmăcitu s. v. INTERPRETARE. TĂLMĂCIRE. TÎLCUIRE. TRADUCERE. TRANSPUNERE.

Intrare: tălmăcitură
tălmăcitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tălmăcitu
  • tălmăcitura
plural
  • tălmăcituri
  • tălmăciturile
genitiv-dativ singular
  • tălmăcituri
  • tălmăciturii
plural
  • tălmăcituri
  • tălmăciturilor
vocativ singular
plural