5 definiții pentru tălăncuță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂLĂNCÚȚĂ, tălăncuțe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui talancă.Talancă + suf. -uță.

tălăncuță sf [At: SADOVEANU, O. IX, 20 / Pl: ~țe / E: talancă + -uță] 1-2 (Pop; șhp) Talancă1 (1) (mică).

TĂLĂNCÚȚĂ, tălăncuțe, s. f. Diminutiv al lui talancă.Talancă + suf. -uță.

TĂLĂNCÚȚĂ, tălăncuțe, s. f. Diminutiv al lui talancă. În tindă stă ș-o capră cu doi iezi. Are cordică roșie și tălăncuță de argint. SADOVEANU, O. VIII 119.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tălăncúță (pop.) s. f., g.-d. art. tălăncúței; pl. tălăncúțe

Intrare: tălăncuță
tălăncuță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tălăncuță
  • tălăncuța
plural
  • tălăncuțe
  • tălăncuțele
genitiv-dativ singular
  • tălăncuțe
  • tălăncuței
plural
  • tălăncuțe
  • tălăncuțelor
vocativ singular
plural

tălăncuță

  • 1. Diminutiv al lui talancă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • În tindă stă ș-o capră cu doi iezi. Are cordică roșie și tălăncuță de argint. SADOVEANU, O. VIII 119.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Talancă + sufix -uță.
    surse: DEX '98 DEX '09