tăfăragă sf [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~far~, ~roagă, ~rugă, tăvăr~, tef~, teferea~ / E: bg, rs творог] 1 (Reg) Brânză de vacă. 2 (Reg; îe) A se face ~ Ase strivi. 3 (Mol) Mâncare de calitate inferioară. 4 (Mun; îf tefereagă) Terciuială groasă (de mămăligă cu lapte).

tăfărágă, V. tăvăragă.

tăfaragă sf vz tăfăragă

tăfăroagă sf vz tăfăragă

tăfărugă sf vz tăfăragă

tăvăragă sf vz tăfăragă

tefăragă sf vz tăfăragă

tefereagă sf vz tăfăragă

tăvărágă f., pl. ăgĭ (vsl. tvarogŭ, brînză, rus. tvoróg, boț de lapte închegat, brînză de vacă. V. sfarog). Mold. sud. Mîncare proastă, talmeș-balmeș, mormîndăŭ, torocală, heltĭugă. – În Trans. tăfăragă, brînză de vacă. V. mînzală.

TĂFĂRAGĂ s.f. (Ban.) Brînză de vacă. Tefĕragĕ. Caseus vaccinus. AC, 373. Etimologie: bg. tvarog.

tăfăragă, tăfărăgi, s.f. (reg.) 1. brânză de vacă. 2. mâncare proastă.