5 definiții pentru tăbeică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tăbeică sf [At: PAMFILE, I. C. 285 / V: (reg) ~băi-, ~bâi~, ~bui~, teb~ / Pl: ~ici / E: ucr табівка] (Reg) 1-2 Trăistuță (1-2). 3 Ființă (mai ales copil sau vițel) cu burta mare.

tăbéĭcă și tăbî́ĭcă, V. tăbol.

tăból m., pl. lĭ, ca și țuhalĭ (pol. tobola, săculeț, traĭstă. V. tăbuĭeț). Nord. Sac maĭ scund (la moară). Conținutu acestuĭ sac. – Și tăboalcă, f., pl. oalce și olcĭ (ca scatoalcă), și tăbéĭcă, tebéĭcă (Ml.) și tăbîĭcă (Fc.), pl. cĭ, care înseamnă și „copil orĭ vițel pîntecos”.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TĂBÉICĂ s. v. săculeț, săcușor.

tăbeică s. v. SĂCULEȚ. SĂCUȘOR.

Intrare: tăbeică
tăbeică substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăbeică
  • tăbeica
plural
  • tăbeici
  • tăbeicile
genitiv-dativ singular
  • tăbeici
  • tăbeicii
plural
  • tăbeici
  • tăbeicilor
vocativ singular
plural