3 definiții pentru tăbăcărit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tăbăcărit sn [At: H XVII, 152 / E: tăbăcar1] (Reg) 1-2 Tăbăcărie1 (1-2).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TĂBĂCĂRÍT s. v. tăbăcărie.

Intrare: tăbăcărit
tăbăcărit substantiv neutru
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăbăcărit
  • tăbăcăritul
  • tăbăcăritu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • tăbăcărit
  • tăbăcăritului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)