Definiția cu ID-ul 934271:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÎRÎTÓR, -OÁRE, tîrîtori, -oare, adj. Care se tîrăște. Plantă... cu rizom gros, tîrîtor și tulpini erecte. FLORA, R.P.R. II 83. ◊ Plantă tîrîtoare = plantă a cărei tulpină se întinde pe pămînt. ♦ (Substantivat, f.) Animal care se tîrăște; reptilă. Așa li-i dat stîrcilor și puilor de stîrc, să-și aleagă hrana dintre broaște și tîrîtoare. SADOVEANU, D. P. 141. Șerpii, ca și... alte tîrîtoare, mi-au produs o impresie de profund dezgust. ALECSANDRI, C. 350.