opțiuni

2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

târtăi vi [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~tâi / Pzi: târtăi, ~esc / E: târt + -ăi] (Reg) 1 A-și bate joc de cineva. 2 A înjura. 3 (îf târtâi) A încerca să spună ceva. 4 (D. brotaci) A scoate sunete caracteristice speciei Si: a orăcăi.

TÎRTĂI vb. (Ban.) A rîde de cineva. Tèrtĕièsk. Irrideo. AC, 374. Etimologie: tîrt + suf. -ăi.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TÂRTĂÍ vb. v. drăcui, înjura, ocărî, râde.

tîrtăi vb. v. DRĂCUI. ÎNJURA. OCĂRÎ. RÎDE.

Intrare: târtăit
târtăit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târtăit
  • târtăitul
  • târtăitu‑
  • târtăită
  • târtăita
plural
  • târtăiți
  • târtăiții
  • târtăite
  • târtăitele
genitiv-dativ singular
  • târtăit
  • târtăitului
  • târtăite
  • târtăitei
plural
  • târtăiți
  • târtăiților
  • târtăite
  • târtăitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: târtăi
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • târtăi
  • târtăire
  • târtăit
  • târtăitu‑
  • târtăind
  • târtăindu‑
 singular plural
  • târtăie
  • târtăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • târtăi
 (să)
  • târtăi
  • târtăiam
  • târtăii
  • târtăisem
a II-a (tu)
  • târtăi
 (să)
  • târtăi
  • târtăiai
  • târtăiși
  • târtăiseși
a III-a (el, ea)
  • târtăie
 (să)
  • târtăie
  • târtăia
  • târtăi
  • târtăise
plural I (noi)
  • târtăim
 (să)
  • târtăim
  • târtăiam
  • târtăirăm
  • târtăiserăm
  • târtăisem
a II-a (voi)
  • târtăiți
 (să)
  • târtăiți
  • târtăiați
  • târtăirăți
  • târtăiserăți
  • târtăiseți
a III-a (ei, ele)
  • târtăie
 (să)
  • târtăie
  • târtăiau
  • târtăiră
  • târtăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)