3 definiții pentru târtăi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

târtăi vi [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~tâi / Pzi: târtăi, ~esc / E: târt + -ăi] (Reg) 1 A-și bate joc de cineva. 2 A înjura. 3 (îf târtâi) A încerca să spună ceva. 4 (D. brotaci) A scoate sunete caracteristice speciei Si: a orăcăi.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TÂRTĂÍ vb. v. drăcui, înjura, ocărî, râde.

tîrtăi vb. v. DRĂCUI. ÎNJURA. OCĂRÎ. RÎDE.

Intrare: târtăi
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • târtăi
  • târtăire
  • târtăit
  • târtăitu‑
  • târtăind
  • târtăindu‑
singular plural
  • târtăie
  • târtăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • târtăi
(să)
  • târtăi
  • târtăiam
  • târtăii
  • târtăisem
a II-a (tu)
  • târtăi
(să)
  • târtăi
  • târtăiai
  • târtăiși
  • târtăiseși
a III-a (el, ea)
  • târtăie
(să)
  • târtăie
  • târtăia
  • târtăi
  • târtăise
plural I (noi)
  • târtăim
(să)
  • târtăim
  • târtăiam
  • târtăirăm
  • târtăiserăm
  • târtăisem
a II-a (voi)
  • târtăiți
(să)
  • târtăiți
  • târtăiați
  • târtăirăți
  • târtăiserăți
  • târtăiseți
a III-a (ei, ele)
  • târtăie
(să)
  • târtăie
  • târtăiau
  • târtăi
  • târtăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)